sâmbătă, 17 iulie 2010

Nimic

I. Nimic nu mai ramane de facut
Cand vezi cat de mult ai pierdut
Ce-ai pierdut tu oare?
Nu vezi ca nu mai ai “valoare”
Nu vezi ca daca nu ai bani esti un nimic?
Poti fi tu mare ca tot esti mic
In ochii celor cu “adevarat mari”
Care-s de fapt niste banali...
II. Nimic nu mai ramane intact
Nici macar la un prim contact
Totul se strica
In timp ce se ridica
Tot mai multa si mai “fireasca”
Ceea ce numim “prostia omeneasca”
III. Nimic nu mai este normal
Si daca e normal este banal
Ce e “kitchos”
E mai frumos
Falsul si prostul-gust,
Au parca gust de must
Ce te atrage imbietor
Cu-al lui miros imbatator
IV. Nimic este nimic
Si astfel va ramane vesnic
Dar cand nimicul se preschimba
Atunci parca vorbim o alta limba
O limba inteleasa de oameni
Care-s de fapt neoameni...

Confirmare

Sunt oameni care spun multe

Si cred putine

Si oameni care spun putine

Si cred multe

Dar cine stie oare cum este mai bine?

Oricum nu vei afla raspunsuri

Oricat ai cauta tu in ascunsuri.

Poate c-acum citind aceste versuri

Nu vei intelege multe sensuri,

Dar la un moment dat in viata

Poate vei lua in fata

Un sir neterminat de intrebari

Care te vor face sa fii plin de fiori

Nestiind cum sa dai de raspunsuri

Incepi sa dai cu presupusuri

Si dai si-n stanga si in dreapta

Dar totusi una peste alta

E imposibil ca macar o data

Sa nu iti fi dorit sa ai in fata confruntarea

Cu mult asteptata “confirmare”.

miercuri, 14 iulie 2010

Abandonare

· Exista oare lume perfecta?

Sau suntem noi intr-o continua detenta?

Chiar trebuie sa fii egoist

Ca sa n-ajungi sa fii pesimist?

De ce trebuie sa alegi intre:

A calca peste cadavre

Si a fi intr-o continua abandonare?

De ce trebuie sa renunti

Pentru niste banuti?

Sunt vise mari,uluitoare

Dar care tot la fel

Ne duc cu gandul spre abandonare

Oare a renunta

Este in viata esenta?

Sad Piano Underground Beat


Cosmic Gate feat. Tiff Lacey - Open your heart

Sa spunem lucrurilor pe nume

I. Ma intreb unde este sinceritate?
Cand vad in jur atata falsitate
Persoane cu fel de fel de masti
De parc-ar fi oua de Pasti
Numai inteligenta
Si experienta
Pot descifra acest gen de fiinta
II. De ce nu mai exista oameni directi?
De ce vad peste tot oameni “perfecti”?
Carora daca le dai jos zambetul
Le poti vedea trecutul
III. De ce daca esti direct
Esti considerat “infect”
Restul incep sa te urasca
Pentru ca nu au ce sa-ti dovedeasca
Iar adevarul doare tot mai tare
Precum o forta apasatoare
IV. Mi-ar placea sa vad o persoana mandra cu ce are
Cu toate ca nu are prea multe lucruri in dotare
Macar acea persoana nu are o masca
Pe care la un moment dat altii or s-o plateasca...

Iarăşi

I. Iarăşi ma culc c-un suflet neîmpăcat
Şi iar mă-ntreb ce să mai fac
Înc-o zi a mai trecut
De parcă nici n-aş fi vrut
II. Iarăşi deschid uşor
Câte-un ochişor
Să văd ce am în jur
Şi să incep să-njur
III. Iarăşi aceeaşi nedumerire
Despre nemurire
De ce oare ne întrebăm ce-om fi
Când noi nu ştim ce suntem…
IV. Iarăşi atâta « cultură »
Învelită-n multă ură
Ce-ncercăm s-o acoperim
Dar uite iar o ivim
V. Iarăşi mă-nec în alean
Ca un peşte în ocean
Şi simt o lacrima pe-obraz
Ce nu-mi dă răgaz
Să mă gândesc la ce va fi
Când voi fi treaz/ă.