Aici voi posta cateva din "creatiile" mele literare "lirice" care sunt ,spun eu, realiste si in care este posibil ca unii dintre voi sa va regasiti.Alaturi de ele am adaugat si niste melodii pe care sa le ascultati in timp ce lecturati.
sâmbătă, 17 iulie 2010
Nimic
Cand vezi cat de mult ai pierdut
Ce-ai pierdut tu oare?
Nu vezi ca nu mai ai “valoare”
Nu vezi ca daca nu ai bani esti un nimic?
Poti fi tu mare ca tot esti mic
In ochii celor cu “adevarat mari”
Care-s de fapt niste banali...
II. Nimic nu mai ramane intact
Nici macar la un prim contact
Totul se strica
In timp ce se ridica
Tot mai multa si mai “fireasca”
Ceea ce numim “prostia omeneasca”
III. Nimic nu mai este normal
Si daca e normal este banal
Ce e “kitchos”
E mai frumos
Falsul si prostul-gust,
Au parca gust de must
Ce te atrage imbietor
Cu-al lui miros imbatator
IV. Nimic este nimic
Si astfel va ramane vesnic
Dar cand nimicul se preschimba
Atunci parca vorbim o alta limba
O limba inteleasa de oameni
Care-s de fapt neoameni...
Confirmare
Sunt oameni care spun multe
Si cred putine
Si oameni care spun putine
Si cred multe
Dar cine stie oare cum este mai bine?
Oricum nu vei afla raspunsuri
Oricat ai cauta tu in ascunsuri.
Poate c-acum citind aceste versuri
Nu vei intelege multe sensuri,
Dar la un moment dat in viata
Poate vei lua in fata
Un sir neterminat de intrebari
Care te vor face sa fii plin de fiori
Nestiind cum sa dai de raspunsuri
Incepi sa dai cu presupusuri
Si dai si-n stanga si in dreapta
Dar totusi una peste alta
E imposibil ca macar o data
Sa nu iti fi dorit sa ai in fata confruntarea
Cu mult asteptata “confirmare”.
vineri, 16 iulie 2010
miercuri, 14 iulie 2010
Abandonare
· Exista oare lume perfecta?
Sau suntem noi intr-o continua detenta?
Chiar trebuie sa fii egoist
Ca sa n-ajungi sa fii pesimist?
De ce trebuie sa alegi intre:
A calca peste cadavre
Si a fi intr-o continua abandonare?
De ce trebuie sa renunti
Pentru niste banuti?
Sunt vise mari,uluitoare
Dar care tot la fel
Ne duc cu gandul spre abandonare
Oare a renunta
Este in viata esenta?
Sa spunem lucrurilor pe nume
Cand vad in jur atata falsitate
Persoane cu fel de fel de masti
De parc-ar fi oua de Pasti
Numai inteligenta
Si experienta
Pot descifra acest gen de fiinta
II. De ce nu mai exista oameni directi?
De ce vad peste tot oameni “perfecti”?
Carora daca le dai jos zambetul
Le poti vedea trecutul
III. De ce daca esti direct
Esti considerat “infect”
Restul incep sa te urasca
Pentru ca nu au ce sa-ti dovedeasca
Iar adevarul doare tot mai tare
Precum o forta apasatoare
IV. Mi-ar placea sa vad o persoana mandra cu ce are
Cu toate ca nu are prea multe lucruri in dotare
Macar acea persoana nu are o masca
Pe care la un moment dat altii or s-o plateasca...
Iarăşi
Şi iar mă-ntreb ce să mai fac
Înc-o zi a mai trecut
De parcă nici n-aş fi vrut
II. Iarăşi deschid uşor
Câte-un ochişor
Să văd ce am în jur
Şi să incep să-njur
III. Iarăşi aceeaşi nedumerire
Despre nemurire
De ce oare ne întrebăm ce-om fi
Când noi nu ştim ce suntem…
IV. Iarăşi atâta « cultură »
Învelită-n multă ură
Ce-ncercăm s-o acoperim
Dar uite iar o ivim
V. Iarăşi mă-nec în alean
Ca un peşte în ocean
Şi simt o lacrima pe-obraz
Ce nu-mi dă răgaz
Să mă gândesc la ce va fi
Când voi fi treaz/ă.